Există familii care se ghidează după Regula de aur, şi anume să îi tratezi pe cei din jur în aceeaşi manieră în care vrei tu însuţi să fii tratat. O astfel de familie este cea a Ioanei şi a lui Mihai, a tatălui acestora şi a Simonei Vasile. Simona se prezintă ca fiind mamă, soţie şi iubită. Lucrează la radio, în echipa de vânzări, iar slujba îi aduce satisfacţii pe plan profesional. Faptul că adoră ceea ce face, alături de susţinerea familiei, îi conferă acesteia sentimentul de împlinire şi îi permit să se dedice cauzelor în care crede.
În timpul liber, Simona organizează proiecte pentru comunitate şi se alătură proiectelor dezvoltate de alte entităţi. Cei care o întâlnesc în cadrul acelor evenimentelor, o numesc Doamna Bebevesel (https://www.facebook.com/bebevesel.ro) sau doamna de la radio.
Implicarea în acţiuni dedicate comunităţii a debutat în urmă cu aproximativ opt ani, când Simona a participat la un proiect ce urmărea ajutorarea copiilor cu autism. Astfel, a ajuns să înţeleagă nevoile şi provocările părinţilor acelor copii. Mai mult, a ajuns să admire devotamentul, puterea dar şi dragostea necondiţionată a familiilor copiilor pentru care milita. Ulterior, Simona a demarat un proiect personal, de suflet, şi anume „Crosul Copiliăriei”. Acest eveniment caritabil s-a desfăşurat anual, până în 2020, şi avea ca obiective încurajarea sportului şi sprijinirea Centrului ANCAAR – Filiala Craiova.
Participanţii, majoritatea copii, se înscriau la cros prin achitarea unei taxe, ce era apoi donată Centrului. În plus, cei prezenţi aveau posibilitatea să se întâlnească cu o parte din copiii cu autism.
În paralel, Simona a început să organizeze conferinţe de parenting. Această idee i-a venit când a devenit mamă. Îşi dorea să fie un părinte mai bun şi a căutat să se informeze. Au fost momente în care s-a confruntat cu necesitatea adresării unor exemple concrete. Erau şi alţi părinţi care simţeau că au nevoie de ajutor. Conferinţele, alături de Oana Moraru, Prof. Florin Colgeac, Otilia Mantelers, Monica Reu sau Anca Iordache, printre alţii, le-au oferit participanţilor instrumentele necesare de rezolvare a unor situaţii, pe care altfel le-ar fi fost greu să le gestioneze singuri.
Simona speră că învăţămintele deprinse de la maeştrii parenting-ului să fie utile şi în perioada pandamiei. Din experienţă proprie, cunoaşte provocările slujbei şi scolii online, precum şi frustările ce se acumulează prin renunţarea la vechile obiceiuri. Chiar în contextul de mai sus, Simona găseşte noi modaliţăti de interacţiune; redusă, ce-i drept.
De exemplu, cu ocazia Crăciunului, copiii înscrişi la atelierele organizate de Simona au primit kit-uri de pregătire a unor ornamente. Cu acestea, cei mici au decorat, în zile diferite, un brad din galeria unui centru comercial. La final, bradul a fost donat Bisericii Madona Dudu, din Craiova. Atelierele s-au desfăşurat cu voluntari, care încurajau lucrul manual, creativitatea şi dezvoltarea răbdării în rândul copiilor. Înscrierea la ateliere era gratuită sau pe bază de donaţii. Donaţiile au mers către „Tabăra Bucuriei”. Tabăra era un proiect prin care se urmărea construirea unor spaţii de cazare şi agrement pentru copii cu afecţiuni oncologice.
Pandemia o împiedică pe Simona să facă ceea ce îşi propune. Îi lipsesc spectacolele de teatru pentru copii, puse în scenă alături de Trupa Momolino din Bucureşti, precum şi lansările de carte sau atelierele de creaţie în care copiii stau alături unii de ceilalţi. Totuşi, ea are încrederea că, prin creativitate şi adaptare, planurile vor prinde viaţă în viitor.
Simona speră ca noile activităţi să se desfăşoare fie în aer liber, cum este cazul următorului cros, fie în alte medii, departe de cel online. Ea consideră că cei mici sunt fortaţi să petreacă mult timp în faţa ecranelor. Prin proiectele pe care le iniţiază, îşi doreste să deconecteze copiii de la mediul virtual şi săîi reconecteze la cel natural.
Una din modalităţile de a-i îndepărta pe copii de ecrane este domeniul cărţilor audio. Acestea îi angrenează pe cei mici într-un exerciţiu de imaginaţie şi le permit părinţilor să se concentreze pe alte activităţi. Datorită cursurior de dicţie urmate, o condiţie necesară pentru a lucra la un post de radio, Simona se gândeşte să îşi împrumute vocea unor personaje de poveste. Deşi poate părea facil, procesul de înregistrare a unei cărţi audio presupune prezenţa unei întregi echipe.
De fapt, un prim pas a fost facut. Simona a înregistrat un demo pentru povestea „Şurubel şi Şurubica”. Ca multe alte proiecte ale ei, şi acesta a avut o latură caritabilă: l-a donat, pentru a veni în sprijinul unui autor aflat la început de drum scriitoricesc.
Toate proiectele Doamnei Bebevesel consumă energie, timp şi nu numai, însă ea găseşte mereu resurse pentru a continua. Crede că spiritul voluntar se poate transmite de la o persoană la alta. De aceea, combină caritatea cu educarea parinţilor, prin conferinţe de parenting şi lansări de carte. Şi copiii ei primesc un alt fel de educaţie. Simona îi invaţă pe Ioana şi pe Mihai că este important să te joci, să creezi, să cunoşti oameni sau să ieşi în natură, printre zmee şi buburuze. Vrea să le demonstreze acestora că depinde de ei să îşi urmeze visele, dacă sunt dispuşi să facă ceva în direcţia aleasă. Prin urmare, îi implică în proiectele personale. De exemplu, cei doi ştiu că, pentru desfăşurarea unei piese de teatru, este nevoie ca cineva să monteze scena în noaptea de dinaintea spectacolului, actorii să îşi repete rolurile, luminile să funcţioneze, sunetul să nu îi deranjeze pe spectatori, şi multe altele.
Prin tot ceea ce face, Simona caută să le imprime anumite convingeri copiilor săi. În plus, simte că ajutarea comunităţii este o datorie morală. Actele caritabile pot fi interpretate ca o dovadă de slăbiciune, însă a cere ajutor si a ajuta sunt semne de curaj, în viziunea Simonei. Astfel, Regula de aur a familiei sale se transpune în relaţiile pe care Simona le cultivă cu toti cei din jurul ei, pe motiv că solidaritatea si iniţiativa sunt la îndemâna oricui.