L-am luat pe Iaurțel al meu de-o aripă și am zburat la București, la invitația unui domn, deloc moș, chiar foarte tânăr, pe nume Crăciun. Andrei Crăciun. Ne-am pomenit la o masă cu lume puțină și selectă, în fața altor oameni, nu mai puțini, dar cel puțin la fel de selecți. Pe unii i-a apucat râsul, pe mine plânsul, și, ca să nu se vadă, nu că nu s-a fi văzut, am golit toată apa din fața mea peste vulcanul pe cale să erupă, căci nu-mi găseam cuvinte să potolească focul din adâncuri.
Pentru cei care nu știu cine sunt doamnele și domnii lângă care Iaurțel mai că era să cheme pompierii să stingă neastâmpărul, deși cred că știu, vă spun eu. Încep cu doamna în portocaliu, care a scris o serie pentru copii, pe nume "Pericol", iar aseară și-a lansat cartea de debut pentru cei mari și foarte mari. O carte despre care domnul cu coroana deasupra, expert în autori debutanți, a spus că este unul din numele de viitor ale literaturii contemporane. De fapt, a zis-o mult mai bine decât mine, că doar e expert, iar eu... ga ga, ga ga. Lângă doamna respectivă se află o altă doamnă, cu care m-am văzut pe online de câteva ori, adică de vreo patru, la un curs de scriitură al domnului cu nume generos. Doamna scrie scenarii pentru filme care apar la TV, compune piese de teatru și, pe vremea când eram la acel curs, a scris cel mai amuzant basm din istoria basmelor. În stânga doamnei, chiar domnul în al cărui vis s-a arătat coroana de deasupra domnului expert în autori debutanți scrie un poem în timp ce vorbește, apoi merge acasă să mai scrie câteva articole și postări despre ce se întâmplă în Valahia, unde se întoarce doar cât să ne spună că tocmai a mai lansat o carte, a n-șpea. Ultimul domn de care nu am zis ceva pană acum a scris cea mai frumoasă poveste de iubire dintre oameni și fotbal, un bestseller al editurii cu coroana. Ne-a povestit cum totul a început în copilărie, ca mai toate iubirile adevărate și poveștile care nu se uită niciodată.
Și eu. Cu Iaurțel după mine, lângă ei, în fața unor oameni pe care îi vedeam pentru prima oară; pe cei mai mulți dintre ei. Ia și mai deschide gura și mai spune ceva. Ga ga, cam atât aveam și eu de spus, mă scuzați, cred că am ajuns întâmplător la adunarea dumneavoastră. Nu, n-a fost întâmplător. Și totuși a fost, însă doamnele și domnii din imagine scriu și mai multe și mai frumos decât v-am spus eu, iar să vă convingeți e nevoie să-i citiți. Le puteți găsi cărțile aici: https://editurazugzwang.ro/category/222/colectii.html si nu numai.
M-am bucurat să fiu acolo. De fapt, am fost onorată. Am râs, m-am emoționat, mai că am plâns când s-a vorbit de Minunea Blondă, deși n-am habar de fotbal, am spus câteva cuvinte sau poate le-am zis doar în gând, că se cam blocau în gât, am băut multă apă, am scris dedicații celor pe care personajele mele îi vor întâlni în curând, dacă nu s-au întâlnit deja, apoi am pășit de lângă zei și am plecat acasă. A fost frumos, e de povestit și va urma!
De la doamna în portocaliu, către domnul cu coroana, am avut onoarea să împart o masă, în fapt trei, cu: Raluca Poenaru, Lia Bugnar, Andrei Crăciun, Florin Jianu, Iaurțel și Cezar Amariei.