Ce facem în atelierul de povești 

Poveștile mele au o poveste în spate. Iar cei mici adoră să audă cum un băiat care se juca cu un băț și o râmă, așa cum poate ne-am jucat și noi, cum s-au jucat și ei, m-a ajutat să transform râma în personaj. 

​

Sau cum gânsacul pe care l-am întâlnit pe o alee, undeva în Craiova, mi-a spus că visează să călătorească. Iar dacă (te) întrebi: "Cum poate un gânsac să vorbească?", îți voi răspunde: "Cum poate un om să vorbească limba gâștelor?". Însă copiii cunosc mai multe alte limbi, pe care, uneori, le uităm după ce creștem: limba îmbrățișărilor, a puilor de găină, a cailor, a câinilor, a pisicilor și tot așa. 

​

Dar la finalul atelierului, vorbim cu toții aceeași limbă. Deoarece înțelegem că există magie: a cuvintelor, a noastră, a ceea ce ne înconjoară. Și, din toate acestea, ne luăm poveștile și le purtăm cu noi. Iar ele duc părți din sufletul nostru către cei care vor să le primească.

​

Te invit și pe tine în atelierul meu de magie a cuvintelor, unde curiozitatea, râsul și seninătatea devin parte din noi.

​

Dacă accepți invitația, am rugămintea să completezi formularul de mai jos. Iar eu te voi suna cât ai spune "limba internațională a poveștilor". Și dacă nu o voi face imediat, promit că se va întâmpla. 

​

Cu drag,

Andreia