Poveşti cu şi despre copii (V): Identităţile Ioanei

Printre profesorii de artă preferaţi, din cadrul Palatului Copiilor din Craiova, Ioana Fluerasu ocupă un loc special. Atenţia, pe care i-o acordă fiecăruia, este unul din secretele aprecierii de care se bucură. Nu doar cei mici o îndrăgesc pe Ioana. Părinţii sunt, de asemenea, cuceriţi de modestia profesoarei dar şi de uşurinţa cu care ea îi vrăjeşte pe copii. Căci ei, copii, intră într-un soi de transă atunci când încep să creeze sub îndrumarea Ioanei.

Secretul magiei este, după cum chiar artista ne dezvăluie, transcenderea lumii de adult şi reintegrarea în spaţiul copilăriei. Astfel, Ioana devine, în atelier, partenerul de joacă al micilor creatori. Curiozitatea şi receptivitatea, specifice copiilor, îi permit profesoarei să experimenteze permanent. Experimentarea implică ghidare şi responsabilitate în acţiune din partea Ioanei. Aceasta crede că este important pentru un copil să ştie să deseneze, să picteze şi să modeleze. Tehnicile diferă, însă fiecare are frumuseţea ei, iar Ioana predă cu dăruire. Rezultatele pe care le obţine ca profesor sunt o confirmare a implicării în pregătirea viitorilor artişti.

Rezultatele, mai puţin vizibile, ţin de transformările interioare care apar în copii, de modificările la nivel de optică generală, precum şi de modelarea imaginii pe care micul artist şi-o creează în raport cu realitatea. Alte rezultate, însă, pot fi masurate. Vorbim de premii la concursuri naţionale şi internaţionale sau de admiteri în cadrul facultăţilor de profil. Acestea reprezintă o recompensă sufletească pentru pasiunea cu care Ioana se dedică meseriei de profesor şi, care, îi permit să stabilească punţi între copii şi sfera artistică. Totul, de la concursuri, expoziţii, tabere de creaţie şi până la întâlnirea unor artişti consacraţi, îi ajută pe cei mici să obţină o validare a propriul talent.

Validarea externă ocupa un loc important în viaţa artistului, în general, iar CV-ul Ioanei impresionează prin numeroasele expoziţii, premii şi proiecte profesionale. Astfel, aflăm că artista are în palmares circa treizeci de expoziţii internaţionale, naţionale, personale sau de grup. La acestea se adaugă diverse premii, dintre care, cele mai importante sunt: „Bursa de Debut în Uniunea Artiştilor Plastici din Romania” (2002), „Cel mai bun artist plastic” de la Gala Femeilor de Carieră, ed. a III-a (2011) şi „Premiul pentru Arta decorativă”, (Craiova 2012). Lista de proiecte conţine, de asemenea, zeci de lucrări artistice. Printre acestea se regăsesc, inclusiv, ilustraţii pentru cărţi de poveşti, o activitate ce debutează în anul 2007 şi presupune colaborări cu autori locali. Dintre apariţii, menţionez „Pupăza din tei” (2007), „O poveste cu albine” (2008), „Fufu, Floppy şi prietenii lor” (2009), „O căsuţă cu pitici” (2013) sau „Şurubel şi Şurubica” (2020). Pe parte de ilustraţie, realizările Ioanei cuprind copertele unor volume de poezii. Deoarece ilustrarea este o meserie în sine, iar colaborările de până în prezent sunt rezultatul interacţiunii directe cu autorii respectivi, artista plastică se prezintă ca ilustratoare locală. Pentru a ajunge în punctul actual al vieţii de artist, cu atâtea ramificaţii, este important de redat povestea Ioanei.

Era adolescentă când a fost cucerită de desenele unui prieten din Craiova. Ea locuia în Câmpina, iar cei doi se întâlneau în vacanţe, la Craiova. Acele desene au fost punctul de plecare a două mari iubiri ale Ioanei. Una a fost pasiunea pentru artă, iar pregătirea a debutat cu profesorul de sculptură al şcolii generale din Câmpina – Dumitriu Alfred. Pentru a fi acceptată la iniţiere, Ioana a trebuit să prezinte un modelaj propriu. Faptul că viitoarea ucenică a ajuns sculptor cu participări la expoziţii internaţionale, nu poate decât să fi însemnat că profesorul a fost fermecat de ceea ce Ioana crease. În final, ucenicia s-a prelungit până în anii de studenţiei ai artistei.

Cealaltă mare iubire a Ioanei este însuşi prietenul din adolescenţă şi care, peste ani, devine soţul artistei. Cuplul are doi copii, artişti în devenire, la rândul lor. Ioana reuşeşte să se împartă între sfera artistică (profesor de artă, curator, artist) şi preocupările specifice rolului de mamă şi soţie. Şi aici Ioana are un secret de magie. De data aceasta, mulţumirea vieţii trăite îi oferă lejeritatea şi plăcerea de a se implica total în orice ar face.

Artista se preocupă continuu de dezvoltare, evoluţie şi transformare. Din acest motiv, este constant implicată în numeroase proiecte, prin care urmăreşte să se împlinească artistic şi să se promoveze ca artist, activitate pe care Ioana o resimte ca fiind o provocare. Aceasta îşi doreşte ca lucrările ei să ajungă la cât mai mulţi oameni. Astfel, Ioana face sculptură, pictură, restaurare, realizează afişe de film şi sigle, pictură murală, amenajare de interior, ilustrează cărţi şi, nu în ultimul rând, participă la expoziţii naţionale şi internaţionale.

Ca artist, pe plan local, posibilităţile de dezvoltare sunt limitate, iar susţinerea din partea institutiilor de profil este redusă. Unul din proiectele anuale, însemnate pentru Ioana, este Noapte Albă a Galeriilor (NAG), al cărui curator este. Ioana reprezintă Uniunea Artiştilor Plastici din Romania, fililala Craiova. Poziţia de curator îi permite Ioanei să decidă expozanţii, precum şi să propună tema sau proiectul evenimentului. NAG-ul se desfăşoară la nivel naţional şi este deja la a cincisprezecea ediţie, fiind iniţiat de Asociaţia Ephemair. Prin intermediul NAG, publicul are posibilitatea de a intra în contact cu ceea ce înseamnă artă contemporană. Datorită Ioanei şi artiştilor implicaţi în acest proiect, evenimentul atrage un public numeros cu fiecare nouă ediţie, iar reverberaţiile din mediul online sunt o confirmare a importanţei în creştere de care se bucură NAG-ul. Ioana se regăseşte în astfel de proiecte şi starea bună de spirit, pe care o resimte în asemenea momente, declanşeaza combustia pentru actul de creaţie artistică.