Joacă la atelierul de scris şi storytelling

M-am înscris, de curând, la un atelier de scris şi storytelling. Cel mai mult îmi place partea de joacă; joaca cu cuvintele, cu ideile şi cu ipostazele.

La prima întâlnire am luat o piatră şi am aruncat-o într-un lac. Era vorba de lacul “minţii”. De la fiecare literă a cuvântului “piatră” am format patru seturi de cuvinte. Apoi, fiecare participant a trebuit să scrie un text cu unul din cele patru seturi. Mie mi-au căzut: pix, icoană, apă, tigru, roată, arici. Am scris o poveste cu un arici şi un tigru.

Sunt deja la a treia variantă în vreo zece zile. Când povestea ajunge la cea mai bună formă, mă laud cu ea.

La ultimul atelier am scris o listă cu obiectele pe care le folosim cel mai des în timpul unei zile. Lista conţinea: săpun, laptop, telefon, pernă, pahar, scaun, oglindă, lingură, stilou, haine, întrerupător, mască, cană, ochelari, brichetă, maşină. De aici, fiecare cursant şi-a ales un cuvânt pentru a scrie o poveste, din punctul de vedere al obiectului respectiv.

Povestea mea sună aşa:

Stau mereu lângă ea. Nu se desparte de mine în nicio zi mai mult de câteva jumătăţi de oră. Cand nu mă are la îndemână, gura i se strânge. Buzele i se încreţesc. Îi simt dorinţa din felul în care mă apucă. Când e cu mintea în zece locuri, nu o interesează cum ma strânge. O face doar pentru a-şi concentra energia într-un punct. În acel moment, nu contez pentru ea. Se foloseşte de mine şi o iert. Sunt, însă, momente în care strânsoarea e blandă şi fermă. Atunci ştiu că doar la mine se gândeşte. În acele momente, ştiu că eu, sunt centrul universului ei.

Care crezi că este obiectul care spune povestea? Îţi dau un indiciu: “aha”.

Dacă nu te ajută indiciul, îţi scriu cuvântul. Este "pahar"; un pahar cu apă de pe biroul meu.