Ariciul Miru se afla de ceva vreme în India, unde spera să afle care este rostul lui în această viaţă. Într-una din zile a zărit pe malul unui râu un tigru care ofta în continuu. Era prima dată pentru Miru când vedea un tigru.
Fără să creadă că felina i-ar putea face vreun rău, ariciul a intrat în vorbă cu tigrul. Acesta nu prea avea chef de taclale, aşa că îl asculta pe Miru în tăcere. Miru i-a povestit despre călătoria sa din Europa până în India, despre pădurile în care trăia împreună cu familia lui şi despre dorinţa care l-a mânat să plece la drum. Tigrului i s-a părut interesant că un ţepos atât de mic reuşise să străbată o distanţă atât de mare. Miru ar fi vrut să îi afle povestea tigrului, aşa că l-a întrebat ce face prin locurile acelea.
̅ Am venit să scap de teama de apă, i-a răspuns tigrul.
Ariciul aflase, demult, că toate fricile apar atunci când energia nu circulă liberă prin corp. Mai aflase că locurile din trup prin care energia intră şi pleacă se numesc chakre.
̅ Cred că ai o chakră înfundată, i-a zis Miru după ce tigrul şi-a terminat povestea.
Tigrul nu ştia ce este o chakră. Şi-a ridicat sprâncenele, a dat capul pe spate, apoi a oftat din nou.
̅ Şi mai cred că ţi se trage de la roata încarnărilor, a continuat ariciul.
Tigrul nu înţelegea despre ce vorbea Miru. Credea că se referă la o maşină europeană, cu roţi din carne, ce pot fi mâncate. În India erau multe maşini, mai ales din acelea cu trei roţi, care circulau aproape peste tot. Tigrul văzuse una chiar în junglă, nu foarte departe de locul lui preferat de vânătoare. Pe uşă avea pictată o icoană, cu o femeie ce zâmbea stând pe o floare.
Miru i-a întrerupt şirul gândurilor şi i-a spus că îl putea ajută să îşi învingă frica. Trebuia doar să-şi încrucişeze labele din spate, să facă cercuri cu labele din faţă şi să închidă ochii. Cu ochii închişi, urmau să rostească un cuvânt secret. Ca să îi arate cum se face, ariciul s-a aşezat în poziţia respectivă şi a început să rostească „om”.
Tigrul se uita încurcat la arici. Nu ştia cum să stea în poziţia aceea ciudată. În plus, toată scena îi amintea de femeia de pe maşina din junglă. În timp ce se întreba cum ar putea vreodată un tigru să se aşeze precum ariciul din faţa lui, animalul de pradă a simţit un miros straniu. Era mirosul unui om, care se zărea printre copacii din apropiere. Acesta se furişa spre ei. Tigrul i-a spus atunci ariciului:
̅ Văd un om. Şi încă unul. Ah, uite încă unul acolo. Sunt mulţi oameni! Asta era ideea ta? Tu să cânţi despre oameni, iar eu să încep să îi văd? a întrebat tigrul cu teamă în glas.
̅ Nu cred că chakra mea se desfundă de la oameni, şă stii, a continuat acesta.
Dar Miru stătea cu ochii închişi, fără să mişte şi, aproape, fără să respire. Erau din ce în ce mai mulţi oameni iar unul dintre ei părea să aibă un pix mai mare. Dar nu era pix, era o puşcă. Tigrul mai văzuse una, chiar atunci cand dăduse peste maşina cu trei roţi.
Tigrul a înteles că trebuia să se salveze. Singura cale de scăpare părea a fi râul. Fără să mai aştepte, l-a pus pe arici pe capul său şi s-a aruncat în apă.
̅ Hai ţeposule, să mergem. Poate vom da de vreo roată din carne, care să ne scape de vânători, a zis tigrul doar pentru el.
Cand vânătorii au văzut ariciul pe capul tigrului s-au oprit în loc. S-au holbat unii la alţii, apoi au spus că nu mai văzuseră aşa ceva niciodată. Au hotărât că e un semn şi au renunţat să îl mai urmarească pe tigru. Tigrul a scăpat şi de oameni, şi de frica de apă.
Cand ariciul s-a trezit din starea de meditaţie în care intrase, tigrul i-a povestit toată întâmplarea.
̅ Aş zice că ţi-ai ars karma, i-a spus Miru tigrului.
Tigrul s-a convins atunci că ariciul vorbea despre o maşină. Cel mai probabil, karma era un cuvânt european pentru bujie. Acum totul devenise clar: o maşină europeană cu roţi din carne avea o problemă cu o bujie. Poate că în maşina aceea călătorise ariciul până în India. Nici nu mai conta pentru el.
̅ Şi mi-am învins şi teama de apă, a continuat el cu un rânjet care a lăsat să i se vadă toţi colţii.
Cei doi au plutit pe Gange vreme de câteva zile. Când au ajuns la ocean, tigrul a vrut să urce pe ţărm. Ariciul s-a hotărât că e timpul să se întoarcă acasă. A luat primul vapor şi, înainte să se despartă de tigru, i-a spus:
̅ Să ştii că am aflat!
̅ Ce ai aflat? l-a întrebat tigrul.
̅ Am aflat care e rostul meu în viaţă. Este acela să sfătuiesc animalele din jurul meu, a continuat Miru.
̅ Îţi mulţumesc că m-ai ajutat să scap de frica de apă. Dacă nu erai tu, aş fi oftat şi acum pe malul râului. Asta dacă nu mă prindeau vânătorii, i-a spus tigrul, cu ochi blânzi.
̅ Iar eu îţi mulţumesc că m-ai ajutat să înţeleg ce am de făcut cu viaţa mea! i-a zis Miru tigrului.
Vaporul a plecat de pe ţărmul oceanului, iar Miru l-a văzut pentru ultima oară pe tigru.
Am scris povestea în cadrul unui atelier de scris şi storytelling. Cerinţa a fost ca textul să cuprindă următoarele cuvinte: pix, icoană, apă, tigru, roată şi arici. Dacă ţi-a plăcut povestea mea, o poţi face cunoscută şi altor copii sau părinţi. În cazul în care ai o remarcă de făcut, îmi poţi lăsa un comentariu mai jos. Îţi mulţumesc pentru lectură!